hăisa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂISA interj. V. hăis.hăĭsa (Dicționaru limbii românești, 1939)hắĭsa și
hóĭsa adv. (d.
hăĭs. Cp. și cu ung.
hojszogatni, a împinge). La stînga (numaĭ în loc:
unu hăĭsa, altu ceala, adică „fără concordie”).