h (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)h1 (literă) [cit.
haș / hî] s. m. / s. n., pl.
h / h-urih (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)h2 (sunet) [vit.
hî] s. m., pl.
hh (Dicționar de argou al limbii române, 2007)H s. invar. (tox.) 1. hașiș.
2. heroină.
h (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)h 1. (
FIZ.) Simbol pentru constanta lui
Planck (
h = 6,626076 • 10
-36 J•s).
2. (
METR.) Simbol pentru prefixul
hecto- 3. Simbol pentru oră.
4. (
GEOGR.) Simbol pentru înălțime, diferență de nivel sau altitudine deasupra nivelului mării.
h (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HᾹJJ ’Umar, al- (’Umar ibn Sa’id Tal) (1797-1864), conducător militar arab. Desemnat de viceregele Egiptului, Ibrahim Pașa, calif al Africii Negre. A convertit, cu forța, la islamism mari regiuni din centrul Africii. Imperiul creat de el a fost anexat de francezi (1897).
h (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HᾹRER (HARAR)m oraș în E Ethiopiei, la poalele M-ților Ahmer; 131,1 mii
loc. (1994).
Ind. alim. (uleiuri). Piață pentru cafea, tutun, fructe, animale.
Prod. meșteșugărească. Academie militară. Colegiu agricol. Fundat în
sec. 7 de emigranții din Hadramaut; capitala unui emirat (din
sec. 16),
H. a fost încorporat Ethiopiei (1887).
h (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HῙNAYᾹNA (
cuv. sanscrit, „calea îngustă a mântuirii”)
s. f. (
REL.) Sectă dogmatică apărută în
sec. 1
d. Hr. în sânul budismului, fidelă doctrinei inițiale a lui Buddha; theravada. Răspândit astăzi în Sri Lanka, Uniunea Myanmar, Thailanda și Cambodgea.
V. māhāyana.h (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HŌJŌ, familie nobiliară japoneză din perioada Kamakura (1185-1333), întemeiată de H. Tokimasa (1138-1215), ai cărei membri au condus țara în calitate de regenți (1199-1333). După 1247, a controlat peste jumătate din provinciile japoneze, cunoscând apogeul sub H. Tokimune (1268-1284), care a respins invaziile mongolilor din 1274 și 1281.
h (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)H s. m. invar. A zecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă laringală, velară sau palatală (
2)). ◊
Ora H = oră secretă, legată de momentul în care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru începerea unei acțiuni. [
Pr.:
ha].
h (Dicționar de argou al limbii române, 2007)H+C expr. (tox.) heroină în amestec cu cocaină.