hătcăi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HĂTCĂÍ,hătcăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A huidui. [Var.: hâtcâí vb. IV] – Cf. scr. hajkati.
hătcăi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hătcăí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătcăiésc, imperf. 3 sg. hătcăiá; conj. prez. 3 să hătcăiáscă