hărșni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă).
2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate). [
Var.:
hărștí, hârșní vb. IV] – Din
harș.hărșni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hărșní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hărșnésc, imperf. 3
sg. hărșneá; conj. prez. 3
să hărșneáscă