hăpăi - explicat in DEX

hăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HĂPĂÍ, hăpăiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mânca înghițind repede și cu zgomot. 2. (Rar) A vorbi repede și fără șir (mâncând cuvintele). – Hap¹ + suf. -ăi.

hăpăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hăpăí (a hăpăi) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. hắpăi / hăpăiésc, imperf. 3 sg. hăpăiá; conj. prez. 3 să hắpăie / să hăpăiáscă

hăpăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hăpăì v. a prinde repede și a înghițì. [V. hap !].

hăpăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
hắpăĭ, a -í v. intr. (d. hap 2 și 3. V. lapoviță). Fam. Mănînc răpede [!] apucînd violent și făcînd hap-hap saŭ hapa-hapa. – La Cant. a hăpui, „a învinge, a stăpîni”.