hăituială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂITUIÁLĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de
a hăitui și rezultatul ei; goană după vânat. [
Pr.:
-tu-ia-] –
Hăitui +
suf. -eală.hăĭtuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)hăĭtuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a hăitui, goană.
hăituială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hăituiálă s. f.,
g.-d. art. hăituiélii; pl. hăituiéli