hăinuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HĂINÚȚĂ,hăinuțe, s. f. Diminutiv al lui haină; hăinișoară. – Haină + suf. -uță.
hăĭnuță(Dicționaru limbii românești, 1939) hăĭnúță f., pl. e. Haĭnă mică.
hăinuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hăinúță s. f., g.-d. art. hăinúței; pl. hăinúțe