hâțâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din
hâț.hâțâna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hâțâná (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
hấțână