hârâitor - explicat in DEX

hârâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

hârâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

hârâitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre