hârâitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)HÂRÂITOÁRE, hârâitori, s. f. 2. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [
Pr.:
-râ-i-] –
Hârâi +
suf. -tor.hârâitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hârâitoáre (-râ-i-) s. f.,
g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitórihârâitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hârâitoare f. jucărie ce hârăe:
fluierașe și hârâitori CAR.