hârâială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRÂIÁLĂ, hârâieli, s. f. Zgomot răgușit și hârâitor, produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [
Pr.:
-râ-ia-] –
Hârâi +
suf. -eală.hârâială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hârâiálă s. f.,
g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli