hârlostea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. –
Et. nec.hârlostea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hârlosteá s. f.,
art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele