hârjoni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV.
Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. –
Cf. magh. horsolni.hârjoni (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hârjoní,
hârjonésc, vb. IV (reg.)
1. a nu-i da pace cuiva, a necăji, a tachina, a bâzâi (pe cineva).
2. (refl.) a se juca, a se zbengui, a se drăgosti.
3. a se lua la harță.
hârjoni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hârjoní (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 1
sg. mă hârjonésc, imperf. 3
sg. se hârjoneá; conj. prez. 3
să se hârjoneáscăhârjonì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hârjonì v. Mold. a se juca, a glumi cu fetele (îmbrâncindu-le, pișcându-le):
(Cupidon) cu copiii se hârjonește EM.; fig.
poți în toată liniștea să te hârjonești cu Muzele AL. [Origină necunoscută].