hârciog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan
(Cricetus cricetus). – Din
magh. hörcsög.hârciog (Dicționar de argou al limbii române, 2007)hârciog, hârciogi s. m. (intl.) hoț de locuințe.
hârciog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hârcióg (animal)
s. m.,
pl. hârciógihârciog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hârciog m. șoarece care trăiește în letargie toată iarna
(Cricetus frumentarius). [Ung. HÖRCSÖG].