hârbareț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HÂRBÁREȚ, -IȚĂ, hârbareți, -ițe, adj. 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios.
2. Hoinar; hârbar, afemeiat. – Din
hârb +
suf. -areț.hârbareț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (
Reg.)
1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios.
2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. –
Hârb +
suf. -areț.hârbareț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.)
1. lacom.
2. desfrânat.
hârbareț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hârbáreț (
reg.)
adj. m.,
pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe