hânsar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂNSÁR, hânsari, s. m. Ostaș călare fără leafă (în evul mediu, în Moldova) care era răsplătit din prada luată de la dușmani. –
Et. nec.hânsar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hânsár (
înv.)
s. m.,
pl. hânsári