hâlpav(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HÂLPAV, -Ă,hâlpavi, -e, adj. V. hulpav.
hâlpav(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) hâlpav a. și adv. Mold. lacom: lupul începe a mânca hâlpav CR. [Și hulpav: cf. hulpe = vulpe].