hâd - explicat in DEX

hâd (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HÂD, HÂDĂ, hâzi, hâde, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. hyd.

hâd (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
hâd, -ă, adj. s. – 1. Urât, diform, respingător. 2. Murdar, hâros, tinos: „Și tu tăt cu hâda-i hi” (Papahagi 1925: p.194). (mit.) Hâda-Băii, personaj mitologic local, asemănător cu Fata Pădurii: „Frunză verde unghia găii, / Mă ibăsc cu Hâda-Băii” (Bârlea 1924 I: 279). – Cf. ucr. hyd (DEX).

hâd (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hâd (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hâd a. hidos: de hâdă ce-i (baba), o latră câinii. [Pol. HID, nelegiuit].