huruială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruit
1, hurduitură. [
Pr.:
-ru-ia-] –
Hurui +
suf. -eală.huruĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)huruĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a hurui.
Fig. Huruĭala caseĭ, greu caseĭ.
huruială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huruiálă s. f.,
g.-d. art. huruiélii; pl. huruiéli