hurdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică.
hurdui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hurduí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hurduiésc, imperf. 3
sg. hurduiá; conj. prez. 3
să hurduiáscă