hurduca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HURDUCÁ, hurdúc, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina.
2. Intranz. (
Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [
Var.:
urducá vb. I] – Formație onomatopeică.