hurducare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HURDUCÁRE,hurducări, s. f. Acțiunea de a (se) hurduca și rezultatul ei. – V. hurduca.
hurducare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hurducáre s. f., g.-d. art. hurducắrii; pl. hurducắri