hurduzburduz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HURDÚZ-BURDÚZ adv. (Rar) Ca un obiect care, atârnat de ceva, se bălăbănește;
p. ext. legat burduf. – Onomatopee.
hurduzburduz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hurdúz-burdúz (rar)
adv.hurduzburduz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hurduz-burduz adv.
pop. cu nepusă masă, pe sus (sdruncinându-l):
și-l adă aici hurduz-burduz AL. [Compus din verbele sinonime
hurduca și
burduca)].