huială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUIÁLĂ, huieli, s. f. (
Reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [
Pr.:
hu-ia-] –
Hui +
suf. -eală.huială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huiálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. huiélii; pl. huiéli