huița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUIȚÁ, huíț, vb. I.
Refl. (
Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [
Pr.:
hu-i-] – Din
huiț (
reg. „scrânciob”, puțin folosit,
et. nec.).
huița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huițá (a ~) (
reg.)
(hu-i-) vb.,
ind. prez. 3
huíță