hudă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÚDĂ, hude, s. f. (
Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). –
Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”.
hudă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)húdă2,
húde, s.f. (reg.) casă.
hudă (Dicționaru limbii românești, 1939)húdă f., pl.
e (cp. cu
hod. V.
hudiță).
Trans. Ban. Spărtură de trecut pin [!] gard. Gaură. Ascunzătoare. Ocnă.
hudă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)húdă, hude, s.f. – Spărtură, gaură (în zid, în gard). Perforație, gaură practicată în rama capacului de la lăzile de lemn, în care intră țâțânile (Stoica, Pop 1984). – Cf. sl. hadǔ, „cale, potecuță” (DEX).
hudă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)húdă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. húdei; pl. húde