huciui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică.
huciui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huciuí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. huciuiésc, imperf. 3
sg. huciuiá; conj. prez. 3
să huciuiáscă