hoțesc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HOȚÉSC, -EÁSCĂ,hoțești, adj. De hoț. – Hoț + suf. -esc.
hoțesc(Dicționaru limbii românești, 1939) hoțésc, -eáscă adj. De hoț: purtare hoțească.
hoțesc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hoțésc adj. m., f. hoțeáscă; pl. m. și f. hoțéști
hoțesc(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) hoțesc a. privitor la hoți; apucături hoțești.