hoitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOITÁR, hoitari, s. m. Specie de vultur pleșuv, de culoare albă-gălbuie, cu vârful aripilor negre, cu fața și bărbia golașe care se hrănește cu hoituri, excremente și insecte
(Neophron percnopterus). –
Hoit +
suf. -ar.hoĭtar (Dicționaru limbii românești, 1939)hoĭtár m. (d.
hoĭt). Zăgan.
hoitar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)hoitár, -i, s.m. – (ornit.) Vultur alb (Neophron perenopterus). În Maramureș specia are numai o valoare istorică, deoarece este consemnată numai în literatura veche. În prezent a dispărut complet din zonă (Ardelean, Beres 2000). – Din hoit „cadavru, mortăciune, stârv” + -ar.
hoitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hoitár s. m.,
pl. hoitári