hormism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HORMÍSM s. n. Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță instinctivă. – Din
engl. hormisme.hormism (Dicționar de neologisme, 1986)HORMÍSM s.n. Curent neștiințific în psihologie, care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în conduita oamenilor. [Cf. gr.
horme – impuls].
hormism (Marele dicționar de neologisme, 2000)HORMÍSM s. n. concepție psihologică care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în comportamentul oamenilor. (< engl.
hormisme)
hormism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HORMÍSM (‹
fr. {i}; {s}
gr. horme „impuls, pornire”)
s. n. Concepția psihologică a lui W. McDougall (1871-1938), conform căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță, de un impuls instinctual.
hormism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hormísm s. n.