horitura - explicat in DEX

horitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HORITÚRĂ, horituri, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage¹ ori risipit din căpițe ca să se usuce; horiște. – Hori + suf. -tură.

Alte cuvinte din DEX

HORITOR HORITOARE HORISTE « »HORMEFOBIE HORMISM HORMOGENEZA

Dictionar Englez Roman | Dictionar Roman Englez | Dictionar Francez Roman | Dictionar Roman Francez | Dictionar German Roman | Dictionar Roman German
Dictionar Italian Roman Dictionar Roman Italian | Dictionar Spaniol Roman | Dictionar Roman Spaniol | Dictionar Olandez Roman | Dictionar Roman Olandez
Dictionar Rus Roman | Dictionar Roman Rus | Dictionar Turc Roman | Dictionar Roman Turc