hogeag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOGEÁG, hogeaguri, s. n. 1. (
Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar.
2. (
Înv.; în forma
ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [
Var.:
ogeác s. n.] – Din
tc. ocak.