hoașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOÁȘCĂ, hoaște, s. f. Denumire injurioasă dată unei femei bătrâne și rele; hoanghină. – Din
ucr. haška „viperă”.
hoașcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)hoașcă, hoaște s. f. v.
hoanghinăhoașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)hoáșcă (
oa dift.) f., pl.
ște saŭ
șce (cp. cu rut.
haška, viperă, și cu ung.
haska, pepene răscopt).
Iron. Cotoroanță, babă hodorogită (CL. 1920, 523). – În Fc.
hașchină. V.
bahorniță și
hoancă 1.hoașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hoáșcă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. hoáștei; pl. hoáștehoașcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hoașcă f. Mold. hoancă. [V.
huște].