hoțomancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOȚOMÁNCĂ, hoțomance, s. f. (
Fam.) Ștrengăriță; hoțoaică. –
Hoțoman +
suf. -că.hoțomancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hoțománcă s. f.,
g.-d. art. hoțománcei; pl. hoțománce