hoțomănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOȚOMĂNÍE, hoțomănii, s. f. Faptă sau purtare de hoțoman; tâlhărie, hoție. ♦ Înșelătorie, șarlatanie, șmecherie. –
Hoțoman +
suf. -ie.hoțomănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hoțomăníe s. f.,
art. hoțomănía, g.-d. art. hoțomăníei; pl. hoțomăníi, art. hoțomăníile