hoțoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOȚOÁICĂ, hoțoaice, s. f. Femeie care fură; hoață. ♦ (
Fam.) Ștrengăriță, hoțomancă. –
Hoț +
suf. -oaică.hoțoaică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)hoțoaică, hoțoaice s. f. (intl.) instrument folosit de hoți, constând într-un băț lung prevăzut cu un cârlig.
hoțoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hoțoáică s. f.,
g.-d. art. hoțoáicei; pl. hoțoáice