hoție - explicat in DEX

hoție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HOȚÍE, hoții, s. f. Faptul de a fura, de a trăi din furturi; faptă săvârșită de hoț, furt, furtișag. ♦ Fraudă. – Hoț + suf. -ie.

hoție (Dicționaru limbii românești, 1939)
hoțíe f. Furt, acțiunea de a fura.

hoție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hoțíe s. f., art. hoțía, g.-d. art. hoțíei; pl. hoțíi, art. hoțíile

hoție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hoție f. 1. fapta de a fura: legea pedepsește hoția; 2. lucru furat, furt: vrea să-și ascunză hoțiile.