hoțiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOȚÍȘ adv. (Rar) Hoțește. –
Hoț +
suf. -iș.hoțiș (Dicționaru limbii românești, 1939)hoțíș adv.
La Alexandri. Hoțește.
hoțiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hoțíș (rar)
adv.hoțiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hoțiș adv. ca hoții:
suna hoțiș din frunză AL.