hațegan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAȚEGÁN, -Ă, hațegani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană (originară) din Hațeg.
2. Adj. Care aparține Hațegului sau populației lui, privitor la Hațeg sau la populația lui.
3. S. f. art. Numele unui dans popular românesc răspândit în sudul Transilvaniei, cu mișcare foarte vioaie, care se joacă în perechi; melodie după care se execută acest dans. –
Hațeg (
n. pr.) +
suf. -an.hațegan (Dicționaru limbii românești, 1939)hațegán n.
Meh. Vîntu din spre Hațeg (nord), numit în Mușcel
brașoveanu. V.
vînt.hațegan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HAȚEGAN, Cornel (
n. 1940, satul Ohaba Mâtnic,
jud. Caraș-Severin), fizician român.
M. coresp. al
Acad. (1992). Lucrări în domeniul reacțiilor nucleare; a pus în evidență o nouă clasă de efecte de prag („Evidențierea unei noi clase de efecte de prag”, „Defectul cuantic și matricea de ciocnire redusă”).
hațegan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hațegán adj. m.,
s. m.,
pl. hațegáni; adj. f. hațegánă, pl. hațegáne