hașurator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAȘURATÓR, hașuratoare, s. n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. –
Hașura +
suf. -tor. Cf. fr. hachurateur.hașurator (Dicționar de neologisme, 1986)HAȘURATÓR s.n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. [Cf. fr.
hachurateur].
hașurator (Marele dicționar de neologisme, 2000)HAȘURATÓR s. n. instrument pentru trasarea hașurilor. (< fr.
hachurateur)
hașurator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hașuratór s. n.,
pl. hașuratoáre