hașura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAȘURÁ, hașurez, vb. I.
Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din
fr. hachurer.hașura (Dicționar de neologisme, 1986)HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr.
hachurer].
hașura (Marele dicționar de neologisme, 2000)HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr.
hachurer)
hașura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hașurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
hașureáză