hașiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAȘÍȘ s. n. Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică
(Cannabis indica), folosită ca excitant psihic, care, consumată sistematic, dă toxicomanii grave. – Din
fr. haschisch.hașiș (Dicționar de neologisme, 1986)HAȘÍȘ s.n. Substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cânepă exotică. [< fr.
hachisch, cf. ar.
hași – iarbă].
hașiș (Marele dicționar de neologisme, 2000)HAȘÍȘ s. n. alcaloid dintr-o specie de cânepă exotică, excitant psihic. (< fr.
hachisch)
hașiș (Dicționaru limbii românești, 1939)*hașíș m. ca plantă și n., pl.
urĭ, ca substanță (ar.
hašiš și
hašaš, ĭarbă, fîn, vorbind maĭ ales de cînepa indiană. V.
asasin). Un fel de cînepă ale căreĭ frunze uscate se mestecă în gură saŭ se fumează în Orient și care aŭ proprietățĭ excitante, narcotice și îmbătătoare.
hașiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hașíș s. n.hașiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hașiș n. băutură narcotică și îmbătătoare făcută din frunzele unei specii de cânepă: Orientalii sorb hașiș în loc de tutun.