haidoș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁIDOȘ, -Ă, haidoși, -e, adj. (
Reg.; adesea substantivat) Zdravăn, voinic, chipeș. [
Var.:
háitoș, -ă adj.] –
Et. nec. Cf. haidău.haidoș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)háidoș (háitoș), háidoșă, háidoși, háidoșe, (reg.)
1. chipeș, voinic, zdravăn.
2. cochet, galant.
haĭdoș (Dicționaru limbii românești, 1939)háĭdoș, V.
făĭdoș.haidoș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)háidoș (
reg.)
adj. m.,
pl. háidoși; f. háidoșă, art. háidoșa, pl. háidoșe