hataia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HATAIÁ s. f. (Turcism
înv.) Numele unei stofe fine de mătase. [
Pr.:
-ta-ia] – Din
tc. hatayî.hataia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hataiá (-iéle), s. f. – Țesătură de mătase.
Tc. hatayi (Șeineanu, III, 62).
Sec. XVII,
înv.hataĭa (Dicționaru limbii românești, 1939)hataĭá f. (turc. [d. pers.]
hataĭi, hetaĭi, d.
Hataĭ, Hetaĭ, China de nord. V.
chitaĭ).
Vechĭ. Un fel de pînză de matasă [!]:
rochie de hataĭa. – Și
hataĭ și
hetaĭ n., pl.
urĭ.hataia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hataiá (
înv.)
s. f.,
art. hataiáua, g.-d. art. hataiáleihataià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hataià f. stofă scumpă de mătase:
rochie de hataia OD. [Turc. HATAYI, lit. din China].