hata (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hatá, hatále, s.f. (înv.) pagubă, belea, neajuns.
hata (Dicționaru limbii românești, 1939)hatá f., pl.
ale (turc. [d. ar.]
hata).
Vechĭ. Pagubă, neajuns, stricăcĭune:
să nu cadă casa și să facă vre-o hata (într´un act al luĭ Grigore Ghica, de la 1764, în arhiva statuluĭ, Bucureștĭ).
hata (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HATA, Sahachirō (1873-1938), bacteriolog și farmacolog japonez.
Prof. univ. la Tōkyō. A introdus (1909, împreună cu P. Ehrlich) salvarsanul în tratamentul sifilisului.