harpist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARPÍST, -Ă, harpiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care cântă la harpă. – Din
fr. harpiste.harpist (Dicționar de neologisme, 1986)HARPÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț la harpă. [< fr.
harpiste].
harpist (Marele dicționar de neologisme, 2000)HARPÍST, -Ă s. m. f. cântăreț la harpă. (< fr.
harpiste)
harpist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)harpist, harpiști s. m. homosexual.
harpist (Dicționaru limbii românești, 1939)*harpíst, -ă s. (d.
harpă; fr.
harpiste). Cîntăreț din harpă. – Și
arfonist (pol.
harfenist, d. germ.
harfenist). Pînă pe la 1890 obișnuĭaŭ să vie în România veche niște arfoniste Cehoslovace care cîntaŭ pin [!] curțĭ. V.
cinghiĭasă.harpist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)harpíst s. m.,
pl. harpíștiharpist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)harpist m. cântăreț din harpă.