harpie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARPÍE, harpii, s. f. 1. (În mitologia greacă) Monstru fabulos, reprezentat sub forma unei femei înaripate, cu trup și cu gheare de vultur, personificând furtunile și moartea. ♦
Fig. Femeie hrăpăreață, arțăgoasă și rea; zgripțuroaică.
2. Specie de vultur din America de Sud. [
Acc. și:
hárpie] – Din
fr. harpie.harpie (Dicționar de neologisme, 1986)HÁRPIE s.f. 1. Monstru înaripat cu chip de femeie și cu corp de pasăre de pradă.
2. (
Fig.) Femeie rea, arțăgoasă și hrăpăreață.
3. Specie de vultur din America de Sud. [Gen.
-iei. / cf. fr.
harpie, lat., gr.
harpya].
harpie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HARPÍE / HÁRPIE s. f. 1. (mit.) monstru cu corp și cap de femeie, cu aripi de pasăre și gheare de leu. 2. (fig.) femeie rea, arțăgoasă și hrăpăreață. 3. specie de vultur din America de Sud și Centrală, răpitor puternic și feroce, care trăiește în pădurile din vecinătatea apelor. (< fr.
harpie)
harpie (Dicționaru limbii românești, 1939)*hárpie f. (vgr.
῾árpyia, d.
῾arpázo, răpesc. V.
grăbesc).
Mit. Un monstru în formă de pasăre răpitoare cu fața de femeĭe.
Fig. Persoană rapace, femeĭe foarte rea.
Zool. Un fel de vultur din America de Sud.
harpie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hárpie (monstru, femeie rea, pasăre)
(-pi-e) s. f.,
art. hárpia (-pi-a), g.-d. art. hárpiei; pl. hárpii, art. hárpiile (-pi-i-)harpie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Harpie f.
Mit. monstru fabulos cu fața de femeie și cu capul de pasăre răpitoare:
luat vârtej în goana Harpiilor grozave AL.