harpagon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARPAGÓN, harpagoni, s. m. Om avar, zgârcit; zgârie-brânză. [
Var.:
arpagón s. m.] – Din
fr. harpagon.harpagon (Dicționar de neologisme, 1986)HARPAGÓN s.m. Om zgârcit, avar; meschin. [Var.
arpagon s.m. / < fr.
harpagon, cf.
Harpagon – eroul piesei „Avarul” de Molière].
harpagon (Marele dicționar de neologisme, 2000)HARPAGÓN s. m. om foarte zgârcit, avar. (< fr.
harpagon)
harpagon (Dicționaru limbii românești, 1939)*harpagón m. (d.
Harpagon, un personagiŭ din Avaru luĭ Molière, d. vgr.
῾arpagé, răpire, furt,
῾arpázo, răpesc. V.
harpĭe). Mare avar. – Fem.
-oánă, pl.
e.harpagon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)harpagon (tip uman)
s. m.,
pl. harpagóniharpagon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*Harpagón (personaj) (
fr.) [
pron. arpag'õ]
s. propriu
m.harpagon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Harpagon m.
1. personaj dintr´o comedie de Molière;
2. om foarte avar.