hararHARÁR (HARÁL) s. n.
1. Sac din păr de capră:
bate turcii de-i omoară și mi-i bagă prin harale de mi-i dă pe Olt la vale, Pop.;
2. Un fel de țol gros și rar țesut din păr de capră din care se fac traiste pentru cai sau se acoperă căruțe. [Turc.
harar]. [
Dicționar universal al limbii române de Lazăr Șăineanu, ed. VIII, Editura „Scrisul românesc” S.A.]
harar (Dicționaru limbii românești, 1939)harár m. (turc.
harar, ngr.
harári, sîrb.
harar, id.).
Sud. Rar azĭ. Mare sac (2 metri) de dus lîna. Conținutu acestuĭ sac. S. n., pl.
e. Munt. Un fel de țol (de păr de capră) din care se fac traĭste, coviltire saŭ corturĭ. – Și
arar și
haral. V.
țuhal.harar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HARAR v. Harer.harar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)harar (haral) n.
1. sac din păr de capră:
bate Turcii de-i omoară și mi-i bagă prin harale de mi-i dă pe Olt la vale POP.;
2. un fel de țol gros și rar țesut din păr de capră din care se fac traiste pentru cai sau se acoper căruțe. [Turc. HARAR].