harambașă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARAMBÁȘĂ, harambași, s. m. (
Înv. și
reg.) Căpitan de hoți sau de haiduci. – Din
tc. haram-bașı.harambașă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)harambáșă (
înv.,
reg.)
s. m.,
art. harambáșa, g.-d. art. harambáșei; pl. harambáșiharambașă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)harambașă m. căpitan de hoți (în cântecele populare). [Turc. HARAMBAȘY].